info-iepuri

Va prezentam o lista cu
fructele
pe care puteti sa i le administrati iepurelui dumneavoastra, sub forma cruda sau deshidratata:
Mere

Afine

Banane uscate

Merisor

Cantalup

Struguri

Pepene zaharos

Portocale
Papaya

Pere

Piersica

Ananas

Zmeura (frunze, tulpini, fructe)

Capsune

Pepene verde

Fructe de paducel




Legume
Anghinare

Sparanghel

Salata verde

Laptuci

Frunze de fasole

Varfuri de sfecla

Sfecla

Radacini de sfecla

Broccoli

Varza de Bruxelles

Varza (frunze exterioare)

Morcovi (varfuri si radacini)

Conopida (frunze exterioare)

Gulie
Telina

Castravete

Andive

Escarole

Ardei verde

Nap

Gulie

Pastarnac

Frunze de mazare

Dovleac

Varfuri de ridiche

Spanac (frunze exterioare)

Sfecla de zahar

Dovlecel




Plante
Anason

Salvie

Salata Bernet

Orz

Busuioc

Coada soricelului

Musetel

Marar

Chimen dulce

Patrunjel
Tarhon

Arpagic (cu moderatie)

Oregano grecesc

Levantica

Lemn de lamai

Sovarv

Mustar

Rozmarin

Menta

Tataneasa




Flori
Galbenele

Papadie (bogata in calciu)

Crin

Garoafa

Margarete

Caprifoi

Liliac

Caltunas
Panseluta

Trifoi rosu

Trandafir

Muscata parfumata

Flori de dovlecei

Begonie

Viola

Violeta




Altele
Ghinda

Lucerna

Alune de fag

Cereale

Studenita

Trifoi

Cruciulita

Grau
Stir

Lucerna

Urzica

Plantain

Seminte de dovleac

Traista ciobanului

Seminte de floarea soarelui

Salcie




Plante otravitoare:
Anemone

Azalee

Caladium

Ciclama

Caldarusa

Mercurul cainelui

Untisor

Umbra noptii

Mac

Buton de aur

Narcisa galbena

Gloria diminetii

Gura leului

Lobelie

Smochine

Bobitei

Philodendron

Rhododendron
Cucuta

Piciorul cocosului

Galbenele de mlastina

Sofran de pajiste

Vasc

Chiparos

Patrunjel salbatic

Dalie

Crizanteme

Nemtisor de munte

Liliac de vale

Lalele

Iris

Cireasa de Ierusalim

Ienupar

Zambila

Lemn cainesc

Mare parte a copacilor carora nu le cad frunzele



Simptomele otravirii

Ingerarea plantelor otravitoare poate va poate afecta animalul de companie in mai multe feluri. Acestea variaza de la deranjamente stomacale pana la moarte.

Simptomele includ: salivare, alergii ale pielii si probleme cardiace si respiratorii; deoarece porcusorii de guineea nu pot sa vomite, stapanii isi dau seama ca ceva nu este in regula, de obicei, prea tarziu. Multi iepuri pot suferi un strs fiziologic dupa indigestia care le-a iritat tractul digestiv.


Primul ajutor in caz de otravire

Diagnosticul poate fi dificil , in afara de cazul in care iepurele este vazut mancand planta. Daca l-ati vazut facand acest lucru, aduceti cu dumneavoastra la medicul veterinar si planta respectiva, pentru ca medicul sa fie capabil sa il trateze mai rapid. De obicei, iepurilor le sunt administrate fluide pentru a ajuta eliminarea rapida a toxinelor din organism.

Incercati sa tineti animalul intr-un mediu cald si linistit, pentru a minimiza efectul socului pe care acesta il sufera. 1. Niciodata sa nu apucati un iepuras de urechi.


2. Niciodata sa nu ii dati unui iepure sa manance "delicatese" pentru oameni, precum ciocolata.


3. Fanul si vegetalele trebuie sa constituie baza dietei unui iepure.


4. Asigurati-va ca cusca iepurelui este suficient de mare pentru a se putea misca liber.


5. Cusca iepurasului trebuie sa aiba o sticla sau un vas pentru apa, un recipient pentru hrana, un recipient pentru nevoi (daca nu sta afara) si cateva jucarii.


6. Asigurati-va ca iepurasul are apa proaspata din belsug, disponibila tot timpul.


7. Iepurasilor le place sa mestece tot timpul ceva si au nevoie sa faca acest lucru; asa ca, este bine sa le oferiti diverse lucruri pe care sa le poata mesteca.


8. Iepurii sunt recunoscuti pentru temperamentul lor destul de isteric - datorat, in parte, instinctului lor creativ - aratandu-si frustrarea atunci cand ceva nu le este pe plac.


9. Iepurasii au nevoie de multa dragoste si atentie zilnic.


10. Intotdeauna, sustineti bine corpul si picioarele atunci cand il ridicati... daca se simt in siguranta, nu se lupta sa evadeze.











11. Ramurile de mar pot fi mancate proaspat culeste din copac, dar evitati ramurile de cires, piersic, cais, prun si lemnrosu, pentru ca sunt toxice pentru iepuri.


12. Cea mai buna jucarie pentru un iepureas esti chiar "tu".


13. Timpul si rabdarea sunt cele mai importante elemente in crearea unei legaturi intre dumneavoastra si noul ipeuras.


14. Nu lasati niciodata iepurele singur cu animale de prada.


15. Nu adoptati un iepuras pana nu a fost intarcat de mama lui.


16. Un iepure sanatos are o expresie a ochilor luminoasa si o blana moale si pufoasa.


17. Cusca iepurelui trebuie curatata regulat.


18. Nu asezati cusca iepurelui in caldura sau frig excesiv.


19. Un iepure poate fi invatat sa:

- foloseasca o cutie pentru nevoi.

- sa toarca

- sa fie plimbat in lesa

- sa sara pana la o inaltime de un metru

- sa fie extrem de afectuos si loial.











20. Marimea unui iepure determina cantitatea de hrana ce urmeaza a-i fi administrata.


21. Hrana sub forma de pelette trebuie sa constituie doar o mica portie din dieta iepurilor.


22. Evitati sa indopati iepurele cu hrana.


23. Oferiti-i iepurasului verdeturi proaspete zilnic (asta incluzand si iarba proaspata, atata timp cat nu este stropita cu pesticide).


24. Evitati sa ii dati sa manace frunze de salata verde. Mixomatoza este o afectiune infecto-contagioasa de origine virala, extrem de agresiva, care duce la decimarea populatiilor de iepuri salbatici, din ferme sau chiar a companionului dumneavoastra. In urma cu 5 decenii bola a fost introdusa in Australia si Belgia pentru reducerea populatiilor de iepuri salbatici, peste 90% dintre exemplare au murit. Din pacate odata eliberat virusul nu a mai putut fi oprit si a ajuns si la iepurii de casa . In zilele noastre s-a elaborate un vaccine pentru aceasta boala, iar cazurile de noi imbolnaviri au scazut, insa nu a putut fi eradicata de tot. iepurasii tinuti mare parte din timp in interior sunt mai putin predispusi la a contracta virusul, dar un risc exista si trebuie luate toate masurile de preventie.

Semnele bolii
Difera in functie de forma bolii (acuta sau cronica) si de tulpina virusului care a produs infectia. In formele acute se observa inflamarea mucoasei conjunctivale (poate fi confundata intr-o prima faza cu o conjunctivita clasica), a pleoapelor (blefaro-conjunctivita) si a regiunii perianale si genitale, scurgeri oculare apoase. Ulterior apar acumulari de lichid in tesuturile moi ale corpului cu inflamarea si cresterea in volum a urechilor (care devin cazute, grele), cap (care devine umflat, asa numitul “cap de leu”), pleoapelor (dand aspect somnoros mimicii iepurelui). Conjunctivita se agraveaza ducand la orbire.iepurii slabesc rapid, desi pofta de mancare se pastreaza. Pe tot corpul apar noduli de dimensiuni variabile (pana de marimea unei nuci) numite mixoame. Iepurele ca fi apatic, va avea febra si scurgeri nazale. 90% din bolnavi mor in urmatoarele 7-10 zile. Cei care rezista infectiei trec in forma cronica a bolii. In aceasta faza iepurii prezinta secretii oculare vascoase, respiratie ingreunata si mixoame organizate in special in zona capului si bazei urechilor. In urmatoarele 30 de zile indivizii infectati pot transmite boala mai departe. Exemplarele trecute prin boala dezvolta imunitate si nu vor mai fi afectati pe viitor.

Cum se transmite?
Transmiterea se poate face pe multe cai, din aceasta cauza boala e considerata foarte contagioasa, cu atat mai mult cu cat virusul e si foarte rezistent la agentii fizici si chimici. Animalele bolnave sau cele trecute prin boala transmit virusul prin secretiile oculare sau nazale, contaminand aerul, apa, hrana si adaposturile. In cadrul crescatoriilor chiar si stapanul poate transmite virusul de la exemplarul bolnav la cei sanatosi. O alta cale, poate cea mai importanta si greu de controlat e prin intermediul insectelor care se hranesc cu sange (purici, capuse, tantari, paduchi), care se hranesc cu sangele animalelor bolnave, iau virusul si apoi il transmit viitoarelor victime.

Tratament
Nu exista un tratament etiologic al acestei boli. Odata contractat virusul nu se mai poate face nimic pentru distrugerea lui. Perfuziile, antibioticele nu fac decat sa previna infectiile bacteriene secundare, uneori dau rezultate ajutand iepurasul sa treaca peste boala (daca si imunitatea lui e puternica, aceasta e principala conditie sa scape). De cele mai multe ori suferinta e mare si e recomandata eutanasierea pentru curmarea ei.

Vestea buna e ca exista la noi in tara un vaccin impotriva acestei afectiuni, care previne imbolnavirea prin stimularea formarii de anticorpi impotriva acestui virus. Se recomanda vaccinarea puilor peste 6 saptamani si a tuturor adultilor neimunizati. Se face un rapel la aprox. 30 de zile, apoi la fiecare 6 luni se reia vaccinarea. Medical veterinar va va explica mai multe despre acest vaccine, care e accesibil si ca pret. Pentru ca virusul poate suferi mutatii, uneori si animalele vaccinate mai fac boala, insa intr-o forma mult mai usoara, din care scapa.

Cum putem preveni infectarea?
- Cel mai simplu:prin vaccinare
- Deparazitati iepurii si tineti la distanta insectele precum tantarii, capusele, puricii.
- Tineti animalele in interior, daca e posibil
- Nu permiteti contactul iepurilor domestici cu cei salbatici (posibili purtatori ai virusului)
- Nu lasati cainii folositi la vanatoare sa vina in contact cu iepurii de casa
- Puneti in carantina orice exemplar care a venit in contact cu vreunul bolnav. Daca in 14 zile nu apar semne ale bolii poate fi declarat sanatos.
- Izolati animalele bolnave, dezinfectati bine tarcurile si custile unde acestea au stat, inainte de a introduce alti iepuri acolo.
- Evitati sa duceti in expozitii sau in locuri cu alte rozatoare iepurii bolnavi, nevaccinati.

Mixomatoza e principala boala care face ravagii in fermele de iepuri din cauza contagiozitatii ridicate. Ca sa protejati companionul “urecheat” faceti o vizita la medic si cereti informatii mai multe despre aceasta boala, precum si vaccinul necesar. E mai bine sa preveniti decat sa suferiti mai tarziu